Archivo de la etiqueta: Nichita Stănescu

Pentru cititorii mei români…

Poetul ca şi soldatul
nu are viaţă personală.
Viaţa lui personală este praf
şi pulbere.

El ridică în cleştii circonvoluţiunilor lui
sentimentele furnicii
şi le apropie, le apropie de ochi
până când le face una cu propriul său ochi.

El îşi pune urechia pe burta câinelui flămând
şi îi miroase cu nasul lui botul întredeschis
până când nasul lui şi botul câinelui
sunt totuna.

Pe căldurile groaznice
el îşi face vânt cu aripile păsărilor
pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare

Să nu-l credeţi pe poet când plânge
Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de lacrimi
El plânge cu lacrima lucrurilor.

Poetul e ca şi timpul
Mai repede sau mai încet
mai mincinos sau mai adevărat

Feriţii-vă să-i spuneţi ceva poetului
Mai ales feriţi-vă să-i spuneţi un lucru adevărat
Dar şi mai şi, feriţi-vă să-i spuneţi un lucru simţit
Imediat el o să spună că el l-a zis,
şi o să-l spună într-aşa fel încât şi voi
o să ziceţi că într-adevăr
el l-a zis

Dar mai ales vă conjur,
nu puneţi mâna pe poet!
Nu, nu puneţi niciodată mâna pe poet!

…Decât numai atunci când mâna voastră
este subţire ca raza
Şi numai aşa mâna voastră, ar putea
să treacă prin el

Altfel ea nu va trece prin el,
şi degetele voastre vor rămâne pe el,
şi tot el va fi acela care se va lăuda
că are mai multe degete decât voi.
Şi voi veţi fi obligaţi să spuneţi o da,
că într-adevăr el are mai multe degete…

Dar e mai bine, dacă-mi daţi crezare,
cel mai bine ar fi să nu puneţi
niciodată mâna pe poet.

…Şi nici nu merită să puneţi mâna pe el.
Poetul e ca şi soldatul
nu are viaţă personală.

Source: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/soldatul.php

Acum lucrez la unele traduceri de Ion Minulescu, mult mai greu decăt pare…

Nichita Stănescu

rosa amarilla
Foto tomada en una comisaria de Pilar.

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

 

Dime, si te atrapo un día
y te beso la planta del pie….
no es verdad que, después, renguearias
por miedo a pisarme el beso?
 Traduccion de un poema Rumano, se aceptan correciones.
 Autor: Nichita Stănescu

Nichita Stănescu [Traducido al español]

viajantedelnort+instakeep_e7689.jpg

Întrebări 

Trăim un prezent pur?
A trai inseamna timp?
Timpul este tot ceea ce nu înţelegem?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?
Există timp acolo unde nu este nimic altceva?
Timpul este fără să fie?
Timpul este însuşi Dumnezeu?
Inima mea bate în timp?
Sunetele, mirosurile,
pipăitul, gustul, vederea
sunt chipuri ale timpului?
Timpul este legat de lucruri?
Timpul este legat de cuvinte?
Gândurile sunt timp?
Timpul este însuşi Dumnezeu?
A fi, înseamnă timp?
A avea, înseamnă timp?
Ceasurile sunt bisericile noastre
de mână sau de buzunar,
de perete…
Ne rugăm luând cunoştinţa
de bataia lor înscrisă pe cadrane…

Preguntas

¿Vivimos en un presente puro?
¿Vivir significa tiempo?
¿Tiempo es todo lo que no entendemos?
¿Tiempo es todo lo que no somos?
¿Existe el tiempo ahí donde no hay nada?
¿Tiempo es sin ser?
¿Tiempo es lo mismo que Dios?
¿El corazón me late a tiempo?
Ruidos, olores
tacto, gusto, vista
¿Son instantes del tiempo?
¿El tiempo está atado a las cosas?
¿El tiempo está atado a las palabras?
¿Los pensamientos son tiempo?
¿Tiempo es lo mismo que Dios?
¿Ser, significa tiempo?
¿Tiempo es, sí o sí tiempo?
¿Tener significa tiempo?
Los relojes son nuestras iglesias
de mano, de bolsillo, de pared…
Imploramos que tomen conocimiento
de la batalla inscrita en el cuadrante.

Nichita Stănescu